April 27th 2015

 

For English scroll down

În momentul în care citiți acest mesaj eu mă aflu în avion spre Oman, indicând pasagerilor ieșirile de urgență și cum să folosească măștile de oxigen în caz de decompresie.

Povestea

Sunt avocat. Din 2012, când am devenit cel mai tânăr avocat din România, la puțin peste 22 de ani, promovând un examen la care rata de succes este sub 10%. Am lucrat într-o casă de avocatură de top aproape 5 ani. Începând cu anul II de drept am fost, în ordine, intern, paralegal, avocat stagiar și avocat definitiv. Și unii oameni avizați spun că am făcut treabă bună.

IMG_3335

În ultimii doi ani am lucrat ca avocat cu tot ce implică profesia (reprezentare în instanță, redactare de documente nesfârșite, studiu continuu, deadline-uri sfâșâietoare, multă cafea), am absolvit un masterat în limba engleză (la care am fost admisă prima), cursuri postuniversitare, precum și Institutul Național de Pregătire și Perfecționare a Avocaților (studii obligatorii pentru avocați stagiari, pe o perioadă de doi ani). Am publicat articole în reviste de specialitate și din când în când am participat în calitate de speaker la conferințe de drept. Am participat la cele mai importante specializări și concursuri din Europa în domeniul dreptului privat. Pe scurt, am fost implicată 100% în evoluția profesională, iar în acești 5 ani inclusiv concediu l-am folosit pentru examene, cursuri, specializări, teze și am bifat succes după succes. Nu, nu sunt modestă și nici nu am de ce să fiu pentru că totul a implicat studiu continuu și muncă multă, iar totul a venit la pachet cu un preț și cu sacrificii.

Ideea principală

În decembrie am promovat examenul de definitivare în profesia de avocat, din nou fiind cea mai tânără din țară. Cu două zile înainte de examen, însă, mă prezentam (cu legislația profesiei de avocat – cu copertele acoperite, să nu vadă nimeni ce citesc – la pachet pentru că mi s-a zis că o sa dureze mult) la interviu pentru a deveni stewardesă. După interviul final în timpul căruia am povestit despre țările în care am studiat, lucrat, călătorit și locuit, intervievatorii mi-au spus că, pe langă profesia mea, deja sunt stewardesă.

Apoi lucrurile au decurs foarte repede și oarecum firesc. Am luat interviul în ziua următoare. Am devenit avocat definitiv 2 zile mai târziu ca urmare a promovării examenului, am continuat rutina fiecărei zi la birou, iar după două luni m-am trezit în căsuța poștală cu un bilet de avion către nou – de la oraș/țară/continent, domeniu de activitate, religie oficială la limbă, tradiții, obiceiuri, mentalitate.  Doar dus. Am împachetat totul (o viață de om împărțită între 2 orașe), mi-am dat demisia și mi-am luat rămas bun de la tot ceea ce era cunoscut, în mai puțin de 4 zile, pentru a mă îmbarca spre (splendidul) necunoscut.

În ultimele două luni am efectuat cursuri de formare ca însoțitor de bord la unul dintre cele mai performate centre de instruire din lume. Am învățat despre tipuri de avioane, noțiuni de siguranță, acțiuni în caz incendiu, bomba la bord, evacuare pe apă și sol, prim ajutor, modalități de soluționare a disputelor, ospitalitate, tipuri de vinuri și cum să oferi un serviciu la standarde înalte, atât la propriu, cât și la figurat. În plus, am învățat cum să aplic machiajul corect, nuanțele care mă favorizează, cum să obțin cocul perfect care rezistă, cam tot ce și-ar dori o femeie. Am funcționat 6 zile pe săptămână, uneori începând cu de la 3 sau 4 AM într-o grupă de fete deosebite din 12 țări.

IMG_3327

Astăzi încep călătoria vieții mele, un drum al autocunoașterii și autoeducației. Pornesc în căutarea unei nevoi spirituale/interioare în detrimentul uneia materiale. Voi căuta legi nescrise, mai degraba ca cele scrise – ca până acum. Cunosc zeci de legi și valize de cărți de drept, dar nu am niște răspunsuri simple. Vreau să aflu despre mine, despre viață.

Am ieșit din zona mea de confort pentru a mă muta într-o țară în care nu am mai fost vreodată, cu o cultură de care aparțin, dar care îmi este totuși străină, în care nu cunosc pe nimeni și unde am adus cu mine 3 lucruri într-o valiză. Plină de entuziasm și de fericire!

Am urât zona de confort de când mă știu și am schimbat mediul mereu, pentru că doar așa dădeam randament maxim. Am venit fără să știu unde, să caut, fără să știu ce. Aveam tot ceea ce și-ar putea dori cineva, dar caut mai mult. Nu mai mulți bani, mai multă recunoaștere sau mai multe blănuri. Mai mult decât doar … confort psihic, mai mult decât previzibilul dureroasei rutine. O axa proprie.

Eu văd lucrurile simplu: trăiam într-o inadecvare în timp și spațiu pe care am venit s-o corectez.

roba

A fost un început grozav. Am dovedit lumii întregi și mie că pot realiza orice îmi propun. Prea tangibil pentru gustul meu. Voiam să mă înscriu la a doua facultate, dar am plecat la o facultate mult mai folositoare.

Concluzia: “Viața obișnuită nu mă interesează. Anais Nin

Da, sunt unul dintre cei mai calificați avocați din generația tânără și am luat o pauză ca să devin stewardesă și să calătoresc în jurul lumii. Este o decizie asumată complet, o decizie de care sunt foarte mândră. CV-ul meu îmi permite să iau o pauză de ani buni și să fac înconjorul lumii fără a-mi afecta parcursul personal.

Nu mă aștept ca toata lumea să privească cu ochi buni decizia mea și faptul că eu mă simt împlinită îmi dă luxul de a nu avea nevoie de aprobarea nimănui. Lucrurile se așează pentru fiecare așa cum trebuie, când trebuie.

Într-un interviu pe care l-am acordat cu privire la activitatea mea profesională anul trecut am fost întrebată, pe lângă aspectele profesionale, și despre pasiunile mele. Am răspuns: “Îmi place să călătoresc, să descopăr culturi și peisaje noi în destinații îndepărtate sau să mă plimb prin colțuri fermecătoare de București, să merg la concerte de muzică clasică la Ateneu sau la Sala Radio, să mă pierd prin târguri vintage, să citesc, să merg la restaurante bune sau să ronțăi ceva în centrul vechi al Bucureștiului și să mă uit la spectacolul străzii, să colind muzeele lumii. Am păstrat pasiunea pentru hărți și geografie de când am fost la olimpiada națională. Pasiunile mele se exprimă în mai multe culturi, limbi și meridiane.”

Deci, din acest punct de vedere, nimic surprinzător în decizia mea. Viața e plină de “turbulențe neașteptate”, nu?

As you are reading this message I am in a plane to Oman, indicating the passengers the emergency exits and how to use the oxygen masks in case of decompression.

The Story

I am a lawyer. Since 2012, when I became the youngest lawyer in Romania, at the age of 22, after passing an exam for which the success rate was under 10%. I worked in a leading law firm for almost 5 years. Starting with the second Law School year I have been, in order, intern, paralegal, trainee lawyer and fully qualified lawyer. And some relevant people say I did a good job.

IMG_3351

In the last two years alone I have worked as lawyer with all that the profession implies (representation in courts, drafting endless memorandums, nerve wrecking deadlines, a lot of coffee), I have graduated a prestigious LLM (Masters of Law) taught in English (where I was admitted first), postgraduate courses and also the INPPA (National Institute for Training and Proficiency of Lawyers, a mandatory two year training for trainee lawyers). I have published articles in law reviews and every once in a while I participated as speaker at law conferences. I have participated at the most important international and European courses and contests in the Private Law field. In a nutshell, I was 100% involved in my career evolution and during all 5 years I used my holidays and off days for exams, courses, specializations, drafting thesis and checking success after success. No, I am not modest and I have no reason to be so because it involved continuous study and a lot of work and everything came together with a high price and sacrifices.

The Main Idea

In December I passed the final bar exam. Again, the youngest in the country. Two days before the exam, though, I was going (together with the lawyer profession law and statute – with the covers hidden so that nobody sees what I am reading – because I was told it will last long) to an interview to become a flight attendant. After the final interview during which I told about the countries in which I have studied, worked, traveled to and lived in, the interviewers told me that I am already a flight attendant.
Then, things ran smoothly and somewhat normally. I was accepted the following day. I became fully qualified lawyer two days later after passing the exam, I continued my everyday office routine and two months later I found in the inbox a plane ticket to the new – from city/country/continent, field of activity, official religion to language(s), traditions, habits, mentality, beliefs. One way ticket.

I packed everything (my whole life spread in two cities), I quit my job and said goodbye from the known, in less than 4 days just to embark to the (wonderful) unknown.

During the last two months I have completed flight attendant training at one of the most reputable training centers in the world (of course, I could not stay away from studying for too long). I learned about types of aircraft, safety notions, actions in case of fire, bomb onboard, evacuation on water and on ground, first aid, dispute settling methods, hospitality, wine types and how to offer good service. Moreover, I learned how to apply full make-up in less than 5 minutes, the shades that complement me, how to make the perfect bun, more or less what all women want. I have functioned 6 days a week, sometimes starting from 3 or 4 AM in a batch of wonderful girls from 12 countries.

Today I am starting the journey of my life, a road of self-knowledge and self-education. I am leaving to search for a spiritual awareness over a material one. I shall look for unwritten laws rather than written ones – as until now.

Why? I know tens of laws and suitcases of law books, but I do not have some simple answers. I want to find out more about myself, about life and about the world.

I left my comfort zone to move in a country where I haven’t been before, having a culture to which I belong, but which is foreign though, where I do not know anybody and where I am taking 3 things in a suitcase. Full of enthusiasm and happiness!

I hated the comfort zone ever since I can remember and I constantly changed my environment, because it is the only way I am content and I live, work and evolve to my full potential.

I came without knowing where I will arrive, in order to look for something that is not defined. I did not asked for anyone’s blessing and I do not claim that someone understand me. I had everything that somebody would desire, but I am looking for more. Not more money, more recognition or more furs. More than just…comfort zone, more than the predictability of the painful routine. My own axis.

I see things a lot more simple: I think I was living in an inadequacy in time and space which I came to correct.

It has been a great start. I proved myself and the whole world I can do whatever I plan. To tangible for my taste. “Ordinary life does not interest me” Anais Nin. I wanted to sign up for a second university, but I left for a much more useful one.

 

The Conclusion: “Ordinary life does not interest me. I seek only the high moments.” Anais Nin

Yes, I am one Unexpected turbulenceof the most qualified young lawyers and I took a sabbatical to become a flight attendant and travel the world. It is a decision of which I completely take ownership for, a decision I am very proud of. My CV allows me to take a break of a few years witho
ut my professional path being hindered.

I am not expecting that everybody agrees with my decision and the fact that I feel fulfilled gives me the luxury of not needing anybody’s approval. Things happen for each of us the way they have to, when they have to.

In an interview I gave regarding my professional activity I was asked, besides the professional aspects about my passions. I answered: “I like to travel, to discover new cultures and views in faraway destinations or to walk in charming corners of Bucharest, to go to classical music concerts, to get lost in flea markets, to read, to go to fine dining restaurants or to have snack in the historical center of Bucharest and to watch the street show, to walk the world museums. I kept my passions for map since I participated at the national contest of geography. My passions are expressed in many cultures, languages and meridians.”

Therefore, from this point of view, nothing is surprising in my decision. Think of me as unexpected turbulence.

 

You May Also Like

11 comments

Reply

This is so amazing Sevim! Go catch those dreams of seeking more….such an inspiration you are!

Reply

Thank you Jen, I hope you are well! Your family is so beautiful! All the best and have a great New Year!

Reply

Beautiful and inspired just like you. Congratulations on making your life yours. It is a brave thing to do.

Reply

Hey, Rachel, good to hear from you. Thank you so much for your comment, I really feel that I’m living my own life now. Sending you lots of love!

Reply

Sevim, esti de apreciat si admirat! Un mare BRAVO!!!
Putini isi urmeaza visul asa cum o faci tu. Cum trece timpul; parca acum erati pusi pe “daramat” zidurile Colegiului/Liceului.
FELICITARI

Reply

Multumesc mult! Acum am daramat alte ziduri, mult mai rezistente, dar nu invincibile. 🙂

Reply

nice…:)

Reply

Merci! 🙂

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *