În momentul în care citiți acest mesaj eu mă aflu în avion spre Oman, indicând pasagerilor ieșirile de urgență și cum să folosească măștile de oxigen în caz de decompresie.

Povestea

Sunt avocat. Din 2012, când am devenit cel mai tânăr avocat din România, la puțin peste 22 de ani, promovând un examen la care rata de succes este sub 10%. Am lucrat într-o casă de avocatură de top aproape 5 ani. Începând cu anul II de drept am fost, în ordine, intern, paralegal, avocat stagiar și avocat definitiv. Și unii oameni avizați spun că am făcut treabă bună.

IMG_3335

În ultimii doi ani am lucrat ca avocat cu tot ce implică profesia (reprezentare în instanță, redactare de documente nesfârșite, studiu continuu, deadline-uri sfâșâietoare, multă cafea), am absolvit un masterat în limba engleză (la care am fost admisă prima), cursuri postuniversitare, precum și Institutul Național de Pregătire și Perfecționare a Avocaților (studii obligatorii pentru avocați stagiari, pe o perioadă de doi ani). Am publicat articole în reviste de specialitate și din când în când am participat în calitate de speaker la conferințe de drept. Am participat la cele mai importante specializări și concursuri din Europa în domeniul dreptului privat. Pe scurt, am fost implicată 100% în evoluția profesională, iar în acești 5 ani inclusiv concediu l-am folosit pentru examene, cursuri, specializări, teze și am bifat succes după succes. Nu, nu sunt modestă și nici nu am de ce să fiu pentru că totul a implicat studiu continuu și muncă multă, iar totul a venit la pachet cu un preț și cu sacrificii.

Ideea principală

În decembrie am promovat examenul de definitivare în profesia de avocat, din nou fiind cea mai tânără din țară. Cu două zile înainte de examen, însă, mă prezentam (cu legislația profesiei de avocat – cu copertele acoperite, să nu vadă nimeni ce citesc – la pachet pentru că mi s-a zis că o sa dureze mult) la interviu pentru a deveni stewardesă. După interviul final în timpul căruia am povestit despre țările în care am studiat, lucrat, călătorit și locuit, intervievatorii mi-au spus că, pe langă profesia mea, deja sunt stewardesă.

Apoi lucrurile au decurs foarte repede și oarecum firesc. Am luat interviul în ziua următoare. Am devenit avocat definitiv 2 zile mai târziu ca urmare a promovării examenului, am continuat rutina fiecărei zi la birou, iar după două luni m-am trezit în căsuța poștală cu un bilet de avion către nou – de la oraș/țară/continent, domeniu de activitate, religie oficială la limbă, tradiții, obiceiuri, mentalitate.  Doar dus. Am împachetat totul (o viață de om împărțită între 2 orașe), mi-am dat demisia și mi-am luat rămas bun de la tot ceea ce era cunoscut, în mai puțin de 4 zile, pentru a mă îmbarca spre (splendidul) necunoscut.

În ultimele două luni am efectuat cursuri de formare ca însoțitor de bord la unul dintre cele mai performate centre de instruire din lume. Am învățat despre tipuri de avioane, noțiuni de siguranță, acțiuni în caz incendiu, bomba la bord, evacuare pe apă și sol, prim ajutor, modalități de soluționare a disputelor, ospitalitate, tipuri de vinuri și cum să oferi un serviciu la standarde înalte, atât la propriu, cât și la figurat. În plus, am învățat cum să aplic machiajul corect, nuanțele care mă favorizează, cum să obțin cocul perfect care rezistă, cam tot ce și-ar dori o femeie. Am funcționat 6 zile pe săptămână, uneori începând cu de la 3 sau 4 AM într-o grupă de fete deosebite din 12 țări.

IMG_3327

Astăzi încep călătoria vieții mele, un drum al autocunoașterii și autoeducației. Pornesc în căutarea unei nevoi spirituale/interioare în detrimentul uneia materiale. Voi căuta legi nescrise, mai degraba ca cele scrise – ca până acum. Cunosc zeci de legi și valize de cărți de drept, dar nu am niște răspunsuri simple. Vreau să aflu despre mine, despre viață.

Am ieșit din zona mea de confort pentru a mă muta într-o țară în care nu am mai fost vreodată, cu o cultură de care aparțin, dar care îmi este totuși străină, în care nu cunosc pe nimeni și unde am adus cu mine 3 lucruri într-o valiză. Plină de entuziasm și de fericire!

Am urât zona de confort de când mă știu și am schimbat mediul mereu, pentru că doar așa dădeam randament maxim. Am venit fără să știu unde, să caut, fără să știu ce. Aveam tot ceea ce și-ar putea dori cineva, dar caut mai mult. Nu mai mulți bani, mai multă recunoaștere sau mai multe blănuri. Mai mult decât doar … confort psihic, mai mult decât previzibilul dureroasei rutine. O axa proprie.

Eu văd lucrurile simplu: trăiam într-o inadecvare în timp și spațiu pe care am venit s-o corectez.

A fost un început grozav. Am dovedit lumii întregi și mie că pot realiza orice îmi propun. Prea tangibil pentru gustul meu. Voiam să mă înscriu la a doua facultate, dar am plecat la o facultate mult mai folositoare.

Concluzia: “Viața obișnuită nu mă interesează. Anais Nin

Da, sunt unul dintre cei mai calificați avocați din generația tânără și am luat o pauză ca să devin stewardesă și să calătoresc în jurul lumii. Este o decizie asumată complet, o decizie de care sunt foarte mândră. CV-ul meu îmi permite să iau o pauză de ani buni și să fac înconjorul lumii fără a-mi afecta parcursul personal.

Nu mă aștept ca toata lumea să privească cu ochi buni decizia mea și faptul că eu mă simt împlinită îmi dă luxul de a nu avea nevoie de aprobarea nimănui. Lucrurile se așează pentru fiecare așa cum trebuie, când trebuie.

Într-un interviu pe care l-am acordat cu privire la activitatea mea profesională anul trecut am fost întrebată, pe lângă aspectele profesionale, și despre pasiunile mele. Am răspuns:

 

Îmi place să călătoresc, să descopăr culturi și peisaje noi în destinații îndepărtate sau să mă plimb prin colțuri fermecătoare de București, să merg la concerte de muzică clasică la Ateneu sau la Sala Radio, să mă pierd prin târguri vintage, să citesc, să merg la restaurante bune sau să ronțăi ceva în centrul vechi al Bucureștiului și să mă uit la spectacolul străzii, să colind muzeele lumii. Am păstrat pasiunea pentru hărți și geografie de când am fost la olimpiada națională. Pasiunile mele se exprimă în mai multe culturi, limbi și meridiane.”

 

Deci, din acest punct de vedere, nimic surprinzător în decizia mea. Viața e plină de “turbulențe neașteptate”, nu?

0

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.